Cele 4 obiceiuri, sunt de fapt cei 4 călăreţi ai Apocalipsei, conform cercetărilor lui John Gottman în domeniul relaţiilor.
Sunt patru modele de comportament care simbolizează problemele şi comportamentele care pot deteriora o relaţie.
“Cei Patru Călăreţi ai Apocalipsei” este o metaforă care descrie sfârşitul lumii în Noul Testament. Ei reprezintă cucerirea, războiul, foametea şi moartea, în ordinea menţionată. Folosim această metaforă pentru a descrie stiluri de comunicare care, conform cercetărilor noastre, pot prezice sfârşitul unei relaţii.
Termenul “călăreţi” este folosit în expresia “Cei Patru Călăreţi” pentru a crea o analogie cu cei patru călăreţi din Biblie, menţionaţi în Cartea Apocalipsei. Aceşti călăreţi biblici sunt simboluri ale răului şi aduc cu ei distrugere şi catastrofe.
În contextul relaţiilor, expresia “Cei Patru Călăreţi” a fost preluată de cercetătorii în domeniul relaţiilor, John Gottman şi Robert Levenson, pentru a ilustra comportamentele distructive care pot duce la eşecul unei relaţii. Aceşti patru “călăreţi” reprezintă obiceiuri sau tendinţe negative care, asemenea călăreţilor apocaliptici, pot aduce distrugere şi suferinţă într-o relaţie.
Astfel, numirea lor drept “călăreţi” subliniază seriozitatea şi impactul acestor comportamente negative asupra relaţiilor şi sugerează că este important să fie identificaţi şi combătuţi pentru a menţine o relaţie sănătoasă şi fericită.
Cercetătorii în domeniul relaţiilor, cum ar fi John Gottman şi Robert Levenson, au constatat că “Cei Patru Călăreţi ai Apocalipsei” (Critica, Dispreţul, Apararea şi Tăcerea de Piatră) pot prezice sfârşitul unei relaţii în funcţie de modul în care aceste comportamente negative sunt manifestate şi persistă în timp. Iată cum funcţionează acest lucru:
Critica: Atunci când unul dintre parteneri devine critic şi acuzator în mod regulat, în loc să exprime nemulţumiri sau nevoi într-un mod sănătos, acest lucru poate crea tensiuni constante în relaţie. Critica constantă poate duce la resentimente şi la o creştere a distanţei emoţionale între parteneri.
Reclamaţie: “M-am speriat când ai întârziat şi nu m-ai sunat. Credeam că am convenit că vom face asta unul pentru celălalt.”
Critica: “Nu te gândeşti niciodată cum comportamentul tău îi afectează pe ceilalţi. Nu mi vine sa cred că eşti atât de uituc, eşti doar egoist. Nu te gândeşti niciodată la ceilalţi! Nu te gândeşti niciodată la mine!”
Dacă observaţi că sunteţi critici unul faţă de celălalt, nu presupuneţi automat că relaţia voastră este condamnată la eşec. Problema cu critica este că, atunci când devine persistentă, deschide calea pentru apariţia altor călăreţi mult mai dăunători. Ea determină persoanele criticate să se simtă atacate, respinse şi rănite şi, de multe ori, provoacă un ciclu ascendent în care primul călăreţ revine cu o frecvenţă şi intensitate tot mai mari, ceea ce în cele din urmă duce la dispreţ.
Dispreţul: Dispreţul, cum ar fi insultele, sarcasmul şi dispreţul facial, este un comportament toxic care erodează respectul şi afecţiunea. Când partenerii încep să se manifeste cu dispreţ unul faţă de celălalt, se instalează un climat de ostilitate care poate deteriora rapid relaţia.
Dispreţul merge mult dincolo de critică. În timp ce critica atacă caracterul partenerului tău, dispreţul presupune o poziţie de superioritate morală faţă de acesta:
“Te simţi ‘obosit?’ Povesteşte-mi despre asta. Eu am fost cu copiii toată ziua, alergând ca un nebun să menţin casa asta în mişcare, iar tu, când vii acasă de la muncă, te arunci pe canapea ca un copil şi te joci cu acele jocuri video idioate. Nu am timp să mă ocup de încă un copil. Poţi fi şi mai patetic de atat?”
Apararea: Apararea apare de obicei ca raspuns la critica. Toti suntem defensive, cand ne simtit acuzati nedrept cautam scuze sa nu ne asumam responsabilitatile pentru greseli
De exemplu : i-ai sunat pe ai tai sa le spui ca nu mai mergem la ei acuma seara?
Reacţie defensivă: “Am fost extrem de ocupat astăzi. De fapt, ştii cât de încărcat a fost programul meu. De ce nu ai făcut-o tu?”
Acest partener nu numai că răspunde defensiv, dar inversă vina încercând să facă vina să fie a celuilalt partener. În schimb, o reacţie non-defensivă poate exprima acceptarea responsabilităţii, admiterea greşelii şi înţelegerea perspectivei partenerului:
“Ups, am uitat. Ar fi trebuit să-ţi cer dimineaţă să faci asta pentru că ştiam că ziua mea va fi aglomerată. Este vina mea. Lasă-mă să-i sun acum.”
Deşi este perfect înţeles să vă apăraţi dacă sunteţi stresaţi şi vă simţiţi atacaţi, această abordare nu va avea efectul dorit. Defensivitatea va amplifica conflictul doar dacă partenerul critic nu cedează sau nu se scuză. Acest lucru se datorează faptului că defensivitatea este într-adevăr o modalitate de a arunca vina asupra partenerului, şi nu permite o gestionare sănătoasă a conflictelor.
pot face ca partenerii să se simtă neauziţi şi neînţeleşi. Dacă unul dintre parteneri nu este dispus să asculte cu empatie şi să fie deschis la soluţionarea problemelor, relaţia poate deveni nesatisfăcătoare.
Tăcerea: Atunci când unul dintre parteneri se izolează emoţional şi refuză să comunice sau să participe la discuţii, comunicarea se degradează rapid. De obicei e un raspuns la dispret. Tăcerea de piatră face dificilă rezolvarea conflictelor şi poate crea un sentiment de respingere şi neglijare.
Este nevoie de timp pentru ca negativitatea creată de primii trei călăreţi să devină copleşitoare suficient încât tăcerea de piatră să devină o “ieşire” înţeleasă, dar atunci când o face, devine adesea un obicei nociv. Şi din păcate, tăcerea de piatră nu este uşor de oprit.
Dacă simţi că recurgi la tăcerea de piatră în timpul unui conflict,mai degraba opreşte discuţia şi cere-i partenerului tău să ia o pauză:
Când aceşti patru călăreţi devin o prezenţă constantă într-o relaţie şi nu sunt abordaţi sau rezolvaţi, aceştia pot duce la creşterea conflictelor, la pierderea intimităţii şi la scăderea satisfacţiei în relaţie. În cele din urmă, pot determina unul sau ambii parteneri să considere că relaţia nu mai este viabilă şi să caute soluţii precum despărţirea sau divorţul.
Cum vindecam cei 4 calareti?
Toate relaţiile, chiar şi cele mai de succes, au conflicte. Ele sunt inevitabile. Din fericire, cercetările noastre arată că nu apariţia conflictului, ci modul în care este gestionat, prezice succesul sau eşecul unei relaţii. Spunem “gestionat” conflictul în loc de “rezolvat”, deoarece conflictul în relaţii este natural şi are aspecte funcţionale şi pozitive care oferă oportunităţi de creştere şi înţelegere.
